Fresh, dulce, asortată cu roșul prafului fin de sub pantofii sport deja uzați la capătul a două săptămâni de schimburi intense, apetisantă și bine însiropată. Așa se prezintă finala tabloului masculin pe care o oferă pasionaților de tenis ziua a 13-a a turneului de la Roland Garros. Deznodământul Rafael Nadal – Dominic Thiem ne îmbie ca o savarină, pe care o iubesc și puștii de liceu, și cei trecuți deja prin viață.
Au fost 128, au rămas doi. Numărul unu mondial versus numărul opt mondial. Pentru Cupa Muschetarilor.
ProSport vă prezintă o altfel de retrospectivă a zilei de vineri de la Roland Garros, prin prisma a trei fețe diferite ale celor trei protagoniști. Da, au fost trei, chiar dacă și Marco Cecchinato merită o mențiune – italianul fără de victorie la Grand Slam-uri până la acest French Open, cu mingile sale date la pace (n.r. – viteză și ritm) de ITF-uri și Challenger-uri, cu inovațiile sale, ciudățeniile și ineditul său. Însă ziua de vineri, a 13-a de la Roland Garros 2018, a fost despre 3 personaje și 3 povești.
1. Imbatabilul: „Jocul lui e prea bun pentru mine”
„Este aproape imposibil să îl învingi pe Rafa. Este prea puternic. Și-a ridicat mult nivelul loviturii de rever. De asta este numărul unu și ne bate pe toți. Arată proaspăt. Este sănătos. Cu puterea și mentalitatea pe care le are, totul este perfect, totul se aliniază atunci când evoluează pe zgură„, este portretul pe care Juan Martin del Potro i l-a făcut lui Rafael Nadal după meciul care i-a adus ibericului cea de-a 11-a prezență în finala turneului de la Roland Garros. Doar Federer mai are 11 finale jucate la același Grand Slam. Dar Roger le-a mai lăsat și adversarilor trei dintre trofee. Rafa – niciunul.
Juan Martin del Potro i-a făcut față timp de un set lui Rafael Nadal. A condus cel puțin cu 30-0 în primele trei game-uri pe serviciul ibericului. Dar nu a reușit nici măcar un break și partida a luat-o pe o pantă abruptă, spre tolba deținătorului trofeului (scor 6-4, 6-1, 6-2 – detalii AICI). „În primul set nu îi merge atât de bine? Nu știu de ce… dar măcar avem și noi șansa de a-i câștiga un set, nu meciul. Rafa joacă din ce în ce mai bine cu fiecare punct. Nu mulți îl pot bate pe zgură. Am avut șansele mele, dar nu am putut juca la cel mai înalt nivel din cauza lui. Jocul lui e prea bun pentru mine”, a declarat cu umor, dar și cu reverență, campionul din 2009 de la US Open.
2. Gentilomul: „Eu am fost și sunt bine„
Juan Martin del Potro preferă hardul. Sau iarba. O spune ori de câte ori apucă. Este însă unul dintre acei jucători care pot face rezultate oriunde, sunt iubiți și respectați. Jocul lui Del Potro a arătat teribil pe alocuri, comparat cu al lui Nadal. Spaniolul poate face asta cu mare ușurință pe Chatrier: își minimizează adversarul și îl pune într-o lumină proastă. Ibericul cu zece trofee la French Open i-a luat șapte game-uri la rând lui DelPo. Și nu i-a dat nici măcar o urmă de șansă în ultimele două seturi.
Argentinianul, speriat încă din game-ul trei al meciului după ce a fost pus pe contre-pied de Nadal încât șoldul său a trimis un semnal sec de avertizare, a încasat tot. Și a luat vina asupra sa la conferința de presă. Ca un campion. „Rafa a servit forte bine, a jucat puncte excelente la mingi de break și poate am avut și eu un pic de neșansă. Ar fi putut fi alt meci cu acel prim set. Dar, mai apoi m-a alergat zdravăn. Intensitatea a fost incredibilă pe tot parcursul meciului și nu m-am regăsit după al doilea set. A meritat victoria. A jucat mult mai bine. Eu sunt bine, sănătos, am putut alerga – cât mă ține. Dar el a făcut un meci grozav„, s-a ținut tare pe poziții Del Potro, alegând să scoată în evidență meritele omului-erou la Paris și să își pună în cea mai clară lumină neputința din anumite momente. Alternative simple, elegante de ieșire – erau destule. Sau răspunsuri în doi peri cum se văd prea des prin conferințele de presă ale anumitor jucători sau jucătoare care pretind că sunt prea concentrate,
În loc de eschive, de răspunsuri ciunțite, Del Potro a scos tare pieptul în față și a stat să își asume tot. Este un campion, care, de luni, va fi din nou între cei mai buni patru în clasamentul mondial, luându-i locul lui Marin Cilic – un alt jucător de exact 1,98 m.
3. Challengerul: „Cred că dacă voi juca împotriva lui Rafa, nu eu voi simți presiunea„
Dominic Thiem este, la 24 de ani, un jucător între generații desemnat deja ca fiind urmașul de drept al lui Nadal. Chiar dacă reverul lui este clasic, cu o mână, are mișcarea mai fluidă și nu sfârșește forehandul deasupra capului, precum Nadal, Thiem este un zgurist prin excelență, ceva mai atașat de condițiile de trecere spre dur de la Madrid. L-a învins de două ori pe Nadal pe zgură. 6-4, 6-4, 7-5, 6-3, fără set pierdut. Sunt cele mai recente două victorii înregistrate în circuit, împotriva lui Rafa, pe zgură.
Thiem este mai departe în clasament de Nadal decât Zverev, dar mult mai aproape ca mentalitate, forță și rigoare pe roșu. Este un Challenger veritabil, care vrea și speră să demonteze părerea unanimă – că, deocamdată, este prea devreme pentru a-l detrona de la Paris pe Rege.
Cine ia coroana Alonei? Deocamdată, știm doar cine o dă
! Organizatorii turneului de la Roland Garros au anunțat că, în 2018, trofeul Suzanne Lenglen va fi înmânat, sâmbătă, noii campioane de la Roland Garros, la capătul finalei dintre Simona Halep și Sloane Stephens, de către iberica Arantxa Sanchez Vicario (46 ani, fost număr unu mondial, cu trei trofee la French Open – 1989, 1994, 1998 și unul la US Open – 1994).
Duminică, 10 iunie, Cupa Muschetarilor va fi înmânată, la aniversarea a 50 de ani de la al doilea său titlu la Paris, de Ken Rosewall (fost număr unu, jucător cu 8 trofee de Grand Slam în Era Open)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER